Ce au în comun Alexandru Bernardazzi, Alexei Belschii și Jacques Chirac?

Proiectul „Orașul Alb – 590” continuă să descopere noi pagini din istoria capitalei noastre prin soarta oamenilor care au devenit mândria ei. Am decis să dedicăm următorul articol din această serie instituției cetățenilor de onoare – o tradiție unică de apreciere, care unește epoci și generații de chișinăuieni.

De un secol și jumătate, Chișinăul a acordat cetățenilor, care s-au remarcat în diverse domenii sau sfere, statutul de cetățean de onoare. Acest act de apreciere a realizărilor individuale a început în a.1875. Au existat perioade de acalmie, în care timp decenii în șir acest titlu nu a fost acordat, dar de la începutul anilor 1960 Chișinăul, la fel ca mai multe capitale ale fostelor republici sovietice, au început să reînvie instituția cetățenilor de onoare, care altă reprezenta o valoare socială semnificativă. Cu toate acestea, în circumstanțe noi, aceasta a început să se schimbe și să capete alte forme. Odată cu independența Republicii Moldova, această instituție nu și-a pierdut actualitatea, a fost consfințită prin lege și atribuită autorităților locale. Așadar, să luăm lucrurile pas cu pas.

Un act de recunoaștere, care durează un secol și jumătate

Titlul de Cetățean de Onoare al orașului a început să fie acordat persoanelor merituoase încă în secolul XIX. Acest lucru nu era așa de obișnuit ca astăzi. Primul cetățean de onoare al Chișinăului a fost arhitectul Alexandru Bernardazzi. Acesta i-a fost acordat de Consiliul Local la 1 decembrie 1875, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a activității sale.

În secolul XIX, același titlu a fost acordat fraților Ivan și Victor Sinadino, fiii lui Panteleimon Ivanovici Sinadino, care a fost primar în anii 1830 și 1840. Frații Sinadino au fost mari filantropi. În 1891, cu fondurile și la inițiativa lor, a fost construită celebra Biserică Sf. Panteleimon (Biserica Greacă), situată la intersecția străzilor Vlaicu Pârcălab și 31 August 1989.

Următoarea persoană, care a primit titlul de Cetățean de Onoare, a fost George Enescu (1881–1955), un distins compozitor, violonist virtuoz, dirijor și profesor român. Era în a.1931, cu ocazia jubileului 50 de ani ai muzicianului.

Timp de peste trei decenii, acest titlu nu a mai fost acordat nimănui. După o lungă pauză, tradiția a fost reluată oficial în a.1964 și continuă și în zilele noastre.

În Chișinăul din epoca sovietică, primii purtători ai titlului de cetățean de onoare au fost nominalizați cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a eliberării orașului de invadatorii naziști. Aceștia au fost Alexei Belschii, fost comandant al Batalionului 1 al Regimentului 273 de Pușcași din Chișinău; Dmitrii Jerebin, fost comandant al Corpului 32 de Pușcași; și Vasilii Liubco, fost comandant al Regimentului 1038 de Pușcași al Gărzii Chi

Chișinău

Chișinăul, capitala Republicii Moldova, este un important centru cultural și economic, cu o istorie care datează din secolul al XV-lea, când a fost menționat pentru prima dată într-un document. Orașul a fost puternic afectat de cutremurul din 1940 și de cel de-al Doilea Război Mondial, dar a fost reconstruit, păstrând totuși monumente emblematice precum Arcul de Triumf și Catedrala Nașterea Domnului. Astăzi, Chișinăul îmbină arhitectura sovietică cu influențe moderne, fiind cunoscut pentru parcurile sale generoase și atmosfera vibrantă.

Republica Moldova

Republica Moldova este o țară situată în Europa de Est, cunoscută pentru peisajele sale pitorești, podgoriile renumite și tradițiile culturale bogate. Istoria sa este marcată de apartenența la Principatul Moldovei, urmată de perioade de dominație otomană, rusă și sovietică, până la declararea independenței în 1991. Astăzi, Moldova îmbină influențele românești, rusești și alte moșteniri culturale, păstrându-și identitatea distinctivă.

Biserica Sf. Panteleimon

Biserica Sf. Panteleimon din București, cunoscută și sub numele de Biserica „Sfântul Pantelimon” sau „Zlătari”, este un lăcaș de cult ortodox cu o istorie ce datează din secolul al XVIII-lea. Construită inițial din lemn, biserica a fost reconstruită în piatră între 1750 și 1752, fiind un important reper spiritual și arhitectural al orașului, cu picturi murale valoroase și o tradiție legată de comunitatea negustorilor.

Biserica Greacă

Biserica Greacă din București, cunoscută și sub numele de Biserica „Sfântul Gheorghe” – Colțea, este un lăcaș de cult construit în secolul al XVIII-lea de comunitatea greacă din oraș. Aceasta a fost ridicată pe locul unei vechi biserici din lemn și a servit drept centru spiritual pentru negustorii greci stabiliți în zonă. De-a lungul timpului, biserica a fost renovată de mai multe ori, păstrându-și însă elementele arhitecturale specifice stilului brâncovenesc.

străzile Vlaicu Pârcălab și 31 August 1989

Străzile Vlaicu Pârcălab și 31 August 1989 se află în centrul istoric al Chișinăului și sunt martore ale evoluției urbane a orașului. Strada Vlaicu Pârcălab poartă numele unui domnitor moldovean din secolul al XVI-lea, iar strada 31 August 1989 comemorează data la care, în 1989, a avut loc Marea Adunare Națională, un moment crucial în lupta pentru independența și limba română în Republica Moldova. Aceste artere pietonale și comerciale sunt acum locuri populare pentru plimbări și evenimente culturale, păstrând arhitectura veche a orașului.