Cărțile fundamentale ale poporului moldovenesc. Mircea Eliade. „Yoga: nemurire și libertate” (Partea a 2-a)

Cărțile fundamentale ale poporului moldovenesc. Mircea Eliade. „Yoga: nemurire și libertate” (Partea a 2-a)

Continuăm cercetarea lucrării fundamentale a lui Mircea Eliade, scrisă pe baza studiului filozofiei indiene în cele mai mari centre spirituale, precum Rishikesh.

Sacrificiul interior

Yoga, ca darshana (sistem filozofic) și ca disciplină tehnică, a elaborat o abordare tragică, al cărei scop este ruperea ascetului de viață și de creație. Tehnicile psiho-fiziologice sînt orientate aici spre încetarea „voinței de a trăi”.

Ascetismul yoga a devenit un analog al vechiului sacrificiu vedic. În Rig Veda (X, 167) se spune că Indra a cucerit cerurile prin forța lui tapas, iar „zeii și-au dobîndit rangurile prin asceză”. Dacă în actul vedic zeilor li se ofereau soma și unt, în yoga li se aduce un „sacrificiu interior”, unde fiziologia înlocuiește libațiile rituale. Respirația este identificată cu o ofrandă neîncetată, ceea ce în Vaikhanasa-smarta-sutra (II, 18) este numit pranagnihotra — sacrificiul zilnic prin respirație. Conceptul de „sacrificiu mental” a permis sistemului yoga să rămînă în cadrul brahmanismului, continuînd vechea tradiție a devalor.

Termenul „yoga”, în sens tehnic, apare pentru prima dată în Taittiriya Upanishad (yoga-atma) și în Katha Upanishad (athyatma-yoga). Practica pratyahara (retragerea simțurilor asupra lui Atman) este menționată în Chandogya Upanishad, iar pranayama — în Brihadaranyaka. Scopul acestor tehnici este unic — reintegrarea totală și retragerea din lume.

Meditația sonoră și „starea de cadavru”

În Nadabindu Upanishad este descrisă practica meditației sonore. Yoghinul, stînd în siddhasana, tinde spre percepția sunetelor celor mai subtile, pînă cînd atinge comuniunea cu Parabrahman (ashabda — cel fără de sunet). Această stare amintește de catalepsie: textul afirmă că yoghinul este „asemenea unui mort”, el nu mai percepe nici frigul, nici durerea.

Practici magice similare se întîlnesc în Rigvidhana, unde ascetului i se prescrie să practice yoga la miezul nopții, cînd toți dorm. Scopul este considerat atins atunci cînd dispare orice reflexie asupra obiectului yoga. Este remarcabil faptul că aceste texte justifică întreg spectrul de practici — de la magia erotică la <

Katha Upanishad