În contextul crizei multidimensionale, Fondul Monetar Internațional recomandă insistent țării noastre să strângă cureaua.
Cel mai recent program al FMI a expirat în octombrie 2025 fără prelungire. Moldova nu a reușit să îndeplinească condițiile-cheie de finanțare, inclusiv consolidarea fiscală, transparența cheltuielilor publice și reforma procuraturii. Mai exact, guvernul nu a respectat plafonul bugetar de 35% pentru salarii, cheltuind 38-39%, în mod de neiertat a reținut implementarea măsurilor anticorupție și a luat decizii politice de creștere a cheltuielilor sociale pe fundalul alegerilor. FMI a considerat aceste abateri de la parametrii programului nu ca eșecuri izolate, ci ca întârzieri sistemice. În plus, din cauza alegerilor parlamentare, revizuirea finală a programului nu a fost posibilă, fiind împiedicată automat plata ultimei tranșe de 170 de milioane de dolari.
În decembrie, după două săptămâni de consultări cu guvernul, misiunea FMI a emis o finală care, deși aparent încurajatoare, sublinia clar cerințele stringente ale donatorului față de Moldova. Problemele țării sînt din nou abordate printr-o politică bugetară mai strictă și o reducere suplimentară a rolului statului.
O abordare veche în ambalaj nou
FMI recunoaște, că economia Moldovei va crește cu aproximativ 2,7% în 2025. Cu toate acestea, acest lucru, potrivit fondului, este în mod clar insuficient. O astfel de creștere este descrisă ca fiind „fragilă”, „dependentă de asistența externă” și nesusținută de „reforme structurale”.
FMI definește creșterea ca fiind calitativă doar dacă aceasta este însoțită de un deficit bugetar redus, cheltuieli sociale reduse, o bază impozabilă extinsă și o disciplină fiscală strictă. Cu alte cuvinte, economia poate fi în creștere, dar dacă guvernul cheltuiește bani pentru sprijinirea populației, este o problemă, nu o realizare.
Politica fiscală este o țintă-cheie a criticilor. Deficitul bugetar în 2025 este estimat la 4,5% din PIB, iar în 2026, ar putea depăși 5%. Pentru FMI, aceasta este practic o linie roșie. Arată clar: creșterea salariilor din sectorul public este excesivă, cheltuielile sociale sînt prea mari, iar compensarea consumului de energie este slab direcționată. Deși FMI recunoaște oficial necesitatea protejării grupurilor vulnerabile, mesajul general este că guvernele ar trebui să cheltuiască mai puțin – chiar și în contextul veniturilor mici și al sărăciei cronice.
Sprijinirea populației este permisă, dar numai țintit, temporar și strict limitat. FMI consideră că măsurile de ajutor masiv sînt ineficiente, chiar dacă acestea atenuează impactul șocurilor energetice și de prețuri.
În același timp, FMI insistă asupra „mobilizării veniturilor interne”. Tradus în limbaj comun, aceasta înseamnă extinderea bazei de impozitare, înăsprirea administrării și reducerea facilităților fiscale. În același timp, se discută puțin despre starea economiei reale și capac